Localitatea data este inregistrata oficial in anul 1932. Se afla la o distața de 18 km de la centrul raional Sangerei și 10 km de orașul Balți. De la drumul național Balți-Sarateni, pe traseul Mandreștii Noi – Cotiujenii Mici se numara exact 5 km pana la Marinești. Satele de hotar- Mandreștii Noi și Sangereii Noi. E o așezare cu relief de campie. De-a lungul traseului se intinde o alee de nuci. In centrul satului e un iaz nu prea mare, cu salcii plangatoare. La nord-vest se intinde padurea.

In partea nordica a localitații se afla moșia satului Heciul Nou. De aici, de la Heciul Nou au venit, pe rand, mai multe familii care și-au injghebat in scurt timp mici gospodarii pe teritoriul liber ce aparținea la acea ora boierului Tudor Marinescu, nascut și el la Heciul Nou. Printre primii locuitori ai satului se numara familiile Matiescu, Marza, Breazu, Velenciuc, Patrașcu. In anii urmatori s-au mai stabilit cu traiul și alți heceni.

Pe parcurs componența etnica a populației s-a schimbat considerabil. In anii urmatori zeci de familii au venit din diferite localitați ale Moldovei: din Plop, Dondușeni, din Larga, Briceni, din Vladimiresti- Gorbulea,Voinițchi. O buna parte au imigrat din regiunea Hotin. Astfel, pe la inceputul anilor 50 ai secolului ХХ o jumatate de sat o constituiau ucrainenii. In anul 1950 incepe colectivizarea forțata a pamanturilor și a averilor private. Denumirea noii gospodarii ,,Partizanul roșu,, a fost propusa de comitetul raional al patidului comunist. Conducător al noii gospodarii a fost numit Dumitru Cosovan,iar dupa impuscarea acestuia de catre Filimon Bodiu,presedinte a fost numit Nichifor Voinițchi, iar contabil a devenit Petru Pulbere. In anul 1951 gospodaria ,,Partizanul roșu, și-a intrerupt existența. A urmat aderarea la gospodaria colectiva Kalinin, in componența careia intrau deja satele Bilicenii Vechi, Bilicenii Noi, Lipovanca, Coada Iazului și Mandreștii Noi. Președinte al acestei gospodarii a fost Cazacu Dumitru, baștinaș din Bilicenii Noi. Sediul sovietului satesc, insa, se afla la Bilicenii Vechi, iar președinte al sovietului satesc a fost numit Alexe Perju din Mărinești, fost soldat in flota maritima a URSS.

In primii ani de gospodarire colectiva locuitorii satului s-au incadrat in cresterea porcinelor. Ferma de porci si cea de pasari se aflau chiar pe valea hirtopului, in preajma unui iaz nu prea mare. Întreprinderea dispunea de un veterinar si un zootehnician.

In a.1957, din inițiativa președintelui gospodariei colective echipa de constructori a fost construit in partea vestica a satului, actualmente teritoriul dintre strazile Gr.Vieru și Pașcani, un grajd pentru cai, care la acel moment reprezentau unica forța de munca a noii colectivitati. In vara anului urmator constructorii au ridicat si un club pentru sateni, care pe parcursul primilor 2 ani de existența a servit drept sala de clasa pentru micii școlari. Anterior, timp de 2 ani ,,școala,, s-a aflat in casa pustie a lui Constantin Isofii,care a fost represat si deportat in Siberia de regimul comunist. Prima școala primara cu 2 sali de clasa, s-a dat in exploatare in anul 1959. Decenii la rand copiii satului au frecventat școala de 4 clase, iar mai apoi și cea de 8 clase din satul vecin, Mandreștii Noi. Lecțiile se faceau in doua schimburi. În toamna anului 1984 a fost deschisă o școală nouă, cu circa 300 de elevi. Baza tehnico-materiala a acestei instituții a fost pusa de primul ei director, A. Șova, care pentru merite deosebite in munca s-a invrednicit de titlul onorific,,Invațaror emerit,,. In prezent corpul profesoral al gimnaziului e constituit din 14 cadre didactice. In prezent pe bancile școlii studiaza 153 elevi.

Pe teritoriul satului Marinești, care face parte din comuna Sangereii Noi din a 1970, nicicand nu s-a aflat sediul primariei . Gospodaria ,,Progres,, la care a aderat satul Marinești pe la inceputul anilor 70, a dat in exploatare o gradinița de copii, dotata cu cele necesare și amenajata conform cerințelor timpului. Tot atunci, in anii70, in partea sudica a satului s-a construit si brigada de tractoare care avea in subordonarea sa sute de hectare de pamint arabil. La inceputul anilor 90 gradinița a fost inchisa din pricina ca colhozul aproape falimentat nu avea resurse pentru intretinerea ei, clubul satesc a fost demolat.

Brigada de tractoare a fost privatizata. Tehnica agricola a fost impartita intre cotasi,dar fiind invechita moral,a stationat careva timp,dupa ce a fost data la metal uzat.

A fost creată o asociatie agricolă numita "Speranta".

La ora actuala tinerii din Marinești iși petrec timpul liber la casa de cultura din Sangereii Noi, in cladirea careia se afla și o sala de sport, renovata recent cu suportul financiar al Suediei.

Primăria a deschis in august 2010 o grădiniță pentru trei grupe de preșcolari.

Satul mai are in posesie un teren de sport, apartinind școlii.

A fost construită o stație de alimentare in partea de vest a traseului central.

In anul 2005 s-a produs gazificarea satului.

La moment[Când?] localitatea are 406 gospodarii cu 1742 de locuitori. Aici traiesc reprezentanți ai 4 confesiuni religioase, care constituie mai mult de 75% din populație: baptiști, penticostali, adventiști de ziua a șaptea și baptiști de factura noua. De cațiva ani se construiește o biserica cu numele cuvioasei Parascheva. Autorul proiectului - arhitectul raionului Sangerei Gasca Anatolie. Toate lucrarile efectuate in folosul bisericii au fost savarșite de catre enoriașii locali sub egida Serafimei Țonov.

Între satele Sangereii Noi și Marinești nu mai exista un hotar, caci satele s-au alipit. Dat fiind ca primaria nu mai are in rezerva terenuri pentru construcție, tinerii iși cumpara locuințe sau locuri de casa de la asociația balneara ,,Etalon,, aflata pe moșia s.Heciul Nou. La inceputul anului 2015 pe casele din sat au fost reinstalate placuțe cu noi denumiri de strazi: Sfatul Țarii, Matei Basarab, București, Miorița, Gr.Vieru, Testimițeanu, Parcalabul, Emanuel-in total 28 de strazi.

In anii celui de-al doilea razboi mondial barbați tineri din localitate au fost incorporați in randurile armatei sovietice pentru a apara interesele noii patrii. In prezent numele lor stau inscrise pe o placa comemorativa, instalata in anul 2005 in curtea gimnaziului Marinești.

Cațiva locuitori din sat au fost la razboi in randurile Armatei Romane. Ciornîi Dumitru, cazand in prizonierat, s-a aflat aproape trei ani in lagarul de concentrare din Breansk. Dat fiind ca majoritatea ostașilor au trecut in neființa pana la 1992, n-au mai ajuns sa fie reabilitați pentru a purta titlul de veteran al razboiului al doilea mondial.

Ca și in multe alte localitați rurale, in februarie 2001 la Marinesti se deschide OMF, cu 3 asistente medicale și un medic.

Circa 60 la suta din familii au in posesie calculatoare cu conexiune la Internet, iar 450 de persoane au acces la telefonie fixa.

Doua fintini sint absolut deosebite. Prima se afla pe teritoriul fostului grajd de cai, construita dupa un proiect cu totul special, are dimensiuni impunatoare și prezinta interes pentru generațiile de azi și de maine.

Aceasta fantana se gasește pe strada Pașcani-21 in curtea cetațeanului Vasile Rusu, care la timpul cuvenit a beneficiat de acest teren și și-a ridicat o casa de locuit. La intersecția strazii Trandafirilor cu cea a Parcalabului este o alta fantana, cladita din lespezi de piatra, grosimea pereților careia e de 1m. Fintinarul acelor timpuri era locuitorul satului Dumitru Ciornîi. Pe malul iazului, la cațiva metri de biserica adventiștilor de ziua a șaptea, sub hume se află un izvor.
Coordonate: 47°43′39″N 28°03′32″E47°43′39″N 28°03′32″E